Ce a confirmat “revolutia”
- Ca societatea politica nu este deloc e mai inteleapta decat a fost la mineriadele din ’99.
- Ca nu suntem capabili de dialog.
- Ca inactiunea ne defineste. (…)
- Ca societatea politica nu este deloc e mai inteleapta decat a fost la mineriadele din ’99.
- Ca nu suntem capabili de dialog.
- Ca inactiunea ne defineste. (…)
In Romania exista inca foarte multe lucruri de spus si de aratat. Sunt atatea necunoscute, incat daca lucrurile mai scartaie pe ici, pe colo, sa nu va mirati. Nu toate merg ca unse, unele lucruri mai scartaie, asa ca mocanita, mai pufaie – puf, puf! – si suiera, dar important este ca inca mai functioneaza!
Stiti ca Valea Vaserului, din Maramures, marcheaza centrul uscatului european? Si tot in Maramures e ultimul tren forestier cu ecartament ingust care functioneaza in Europa. Mocanita, ati auzit, desigur. Si izvoare de apa minerala naturala, in stare aproape naturala.
Maramuresul este extraordinar, o combinatie intre frumusetea unora dintre cele mai frumoase vai si absenta unui turism inchegat. Acolo timpul curge incet, acoperit de zgmotul drujbelor tapinarilor si de pufaitul mocanitei.
Timpul trece in unele locuri mocaneste, numai mie mi-a crescut pulsul, o cam ia razna. Si-asa as vrea si eu sa locuiesc o vreme sub zodia mocanilor… Puf, puf!
Improvizatiile ne insotesc peste tot. Fie ca e vorba de politica, legi, drumuri, spitale, afaceri, servicii, imobiliare sau turism. Rectific. Improvizatiile ne insotesc peste tot de 21 de ani, in Romania. Parca suntem un balon care nu prinde bine inaltime ca se si prabuseste si fiecare moment de dezamagire il trage si mai repede, inapoi, spre pamant.
Si, din pacate, improvizatiile sunt prea putin sanctionate. La noi totul se repara cu putina banda de scotch sau adeziv, tinute mereu in buzunarul de la spate. Cand improvizatia nu mai tine se produce, de obicei, o nenorocire. Si atunci ne intrebam cum e posibil, ridicam din umeri si dupa cateva zile uitam. Pana la urmatoarea tragedie.
Da, avem o istorie nefericita si resurse putine. Da, avem prea putine branduri romanesti – am ramas tot cu Dacia si CEC – si tot nu avem brand de tara. Dar avem curajul sa recunoastem toate astea? Sa ne asumam defectele si sa evoluam, totusi, cu ele? Si sa nu mai improvizam? Ca doar nu suntem ultima tara de pe planeta!
Sursa foto: Blogspot.com